Hiking in Caraș-Severin Hills

Dealurile Caraș-Severin încep acolo unde se termină câmpia Banatului, la aproximativ 100 km sud-est de Timișoara. Majoritatea drumeților vizează două baze: Semenic în nord și Cheile Nerei în sud. Transportul public este rar, dar fezabil dacă pleci devreme. Trenul spre Oravița durează două ore și jumătate de la Timișoara Nord; de acolo, câteva autobuze ajung la Anina și în valea Nerei. Pentru Semenic, ia un tren spre Reșița sau Caransebeș, apoi un autobuz local spre Văliug sau Semenic. Nimic din toate acestea nu este frecvent. Verifică orarele cu o zi înainte la gară, nu online.

Acesta este traseul clasic al cheilor Nerei. Poteca urmează râul prin pereți de calcar, cu mai multe secțiuni de podețe de lemn și câteva tuneluri scurte. Nu este tehnic, dar este lung: șase până la opt ore în funcție de ritm și de cât de des te oprești. Cea mai faimoasă atracție este Ochiul Beiului, un mic lac turcoaz alimentat de un izvor carstic. Dincolo de el, cheile se îngustează și traseul taie prin stâncă. Termini la Sasca Montană, un sat cu câteva pensiuni. Rezervă în avans vara; nu sunt multe locuri de cazare.

Dacă ai o jumătate de zi înainte de plecare, bucla marcată de deasupra Sasca Montană este bună pentru a-ți dezmorți picioarele. Urcă la un punct de belvedere peste valea Nerei și se întoarce prin păduri de stejar. Altfel, folosește dimineața pentru a vizita satul și a aranja transportul. Autobuzele spre Oravița pleacă o dată sau de două ori pe zi; verifică ora local. Cel mai apropiat tren înapoi spre Timișoara este de la Oravița, așa că planifică să ajungi acolo până la sfârșitul după-amiezii.

Pentru o altă experiență, îndreaptă-te spre nord la Munții Semenic. Punctul de plecare este satul Văliug, accesibil cu autobuzul de la Reșița sau Caransebeș. Din Văliug, un traseu marcat urcă prin pădure de fag până la cabana Semenic la 1.400 m. Drumul durează patru până la cinci ore la un ritm constant. Traseul este bine marcat cu dungi roșii și albe. Iarna este o zonă de schi, dar din primăvară până în toamnă este liniște. Cabana are mâncare de bază și paturi, dar este adesea plină în weekend; ia un cort ca rezervă.

Creasta de deasupra cabanei oferă o zi întreagă de drumeție fără dificultăți tehnice. Poți urma creasta principală câteva ore, apoi coborî la un alt sat. Cea mai practică coborâre este spre Văliug pe un alt traseu, formând o buclă. Alternativ, mergi spre nord către Reșița și ia un autobuz de pe drum. Terenul este pășune deschisă și jneapăn pitic, cu priveliști lungi spre Serbia în zilele senine. Navigarea este ușoară pe vreme bună, dar poteca se pierde în ceață; ia hartă și busolă.

Dealurile sunt modeste, dar vremea se schimbă repede. Ai nevoie de bocanci rezistenți, o geacă impermeabilă și un strat cald chiar și în iulie. Traseele sunt marcate, dar nu întotdeauna curățate; un ferăstrău mic sau foarfece de grădină nu sunt necesare, dar pantalonii lungi ajută împotriva urzicilor și căpușelor. Apa este disponibilă de la izvoare și robinetele din sate, dar ia un filtru sau pastile de purificare pentru zonele carstice. Cele mai bune luni sunt mai, iunie și septembrie. Iulie și august sunt calde și aglomerate în weekend. Aprilie poate încă avea zăpadă pe Semenic. Octombrie este liniștită și colorată, dar zilele sunt scurte.

Cât costă trei zile, de persoană

Return train Timișoara–Oravița 50–80 lei Bus fares (Oravița–Anina, Sasca–Oravița) 20–25 lei Guesthouse per night 120–180 lei Semenic chalet bed 80–120 lei Food and supplies 50–80 lei per day Reserve entry (Ochiul Beiului) 10 lei Două persoane împart o cameră dublă de €55, mănâncă unde mănâncă localnicii, un bilet de teatru fiecare. Septembrie 2026.